am mai crescut un pic…
15/03/2009
Ceea ce nu stii tu…
ceea ce nu stii tu,
cateodata te vedeam pe strada…
indiferent de cati 2 ani vor trece.

Despre mine…la 13 ani…
‘Nu mi.a placut niciodata sa fiu in centrul atentiei, poate doar al unei singure persoane, importanta mie.
Imi face, insa, mare placere sa merg printre oameni, sa.i analizez, sa incerc sa le gasesc sau sa construiesc o mica poveste pentru fiecare.
De cele mai multe ori gasesc corpuri goale, lipsite de viata, de vise, de sperante… – deja m.am obisnuit cu asta.
De cele mai multe ori sunt privita ca un strain,…o persoana ciudata ce nu apartine lumii lor. – m.am obisnuit si cu asta… pentru ca nu sunt ca ei.
Vor ramane aceleasi umbre, continuand sa se minta singuri,… iar eu, din lumea mea, voi continua sa.i vad cu adevarat in ciuda mastilor pe care le poarta.’
Mai stii ?…(3)

m.ai privit in ochi
ce ai vazut?
defapt…
ce poti sa vezi,
prin niste ochi verzi..?
probabil n.ai mai vazut
Pentru voi…
Paul, cu o figura trista si abatuta, se intalni cu prietena sa Carla intr-un bar, la o cafea. Deprimat, incepu sa se descarce in fata ei, povestindu-i despre toate preocuparile sale… munca… banii… raportul cu prietena… scopul sau in viata!… Totul parea sa ii mearga prost.
Carla baga mana in geanta, scoase o bancnota de 100 EURO si ii zise:
- Vrei aceasta bancnota?
Paul, putin confuz, la inceput ii raspunse:
- Bineinteles Carla… sunt 100 EURO, cine nu i-ar vrea?
Atunci Carla lua bancnota intr-o mana si o stranse cu putere pana cand facu un mic ghemotoc. Aratandu-i ghemotocul lui Paul il intreba din nou:
- Acum o mai vrei?
- Carla, nu stiu unde vrei sa ajungi, dar sunt in continuare 100 EURO. Bineinteles ca ii iau si asa, daca mi-i dai.
Carla desfacu ghemotocul, arunca bancnota pe jos si o calca cu piciorul, pana cand se murdari toata.
- Tot mai vrei bancnota?
- Asculta, Carla, tot nu inteleg unde vrei sa ajungi, este oricum o bancnota de 100 EURO, si pana cand nu o rupi isi pastreaza valoarea…
- Paul, trebuie sa stii ca, chiar daca uneori ceva nu iese asa cum vrei tu, chiar daca viata te indoaie si te face un mic ghemotoc, tu continui sa fii la fel de important cum ai fost intotdeauna… Ceea ce trebuie sa te intrebi este cat valorezi in realitate, nu cat de mult poti sa fii abatut intr-un anumit moment.
Paul ramase nemiscat uitandu-se la Carla fara sa zica un cuvant, in timp ce mesajul ii intra bine in memorie. Carla puse bancnota desfacuta alaturi de el, pe masa, iar cu un zambet complice ii spuse:
- Ia-i, tine-i cu tine ca sa iti amintesti de acest moment atunci cand nu te vei simti bine… dar trebuie sa imi dai o banconta noua de 100 EURO ca sa o pot utiliza cu urmatorul prieten care are nevoie.
Il pupa pe obraz si se indrepta catre usa. Paul privi bancnota, zambi, o privi din nou si cu o energie noua il striga pe ospatar sa plateasca contul…”
De cate ori ne indoim de valoarea noastra, de ceea ce meritam intr-adevar si de ceea ce putem realiza?
Acum gandeste-te bine.
Incearca sa raspunzi la urmatoarele intrebari:
1 – Spune care sunt cele mai bogate 5 persoane din lume.
2 – Spune care sunt ultimele 5 castigatoare de la Miss Universe.
3 – Spune 10 castigatori ai premiului Nobel.
4 – Spune care sunt ultimii 5 castigatori ai premiului Oscar la cel mai bun actor sau actrita.
Cum merge? Rau? Nu te preocupa. Nici unul dintre noi nu isi aminteste care erau cei mai buni ieri.
Iar aplauzele se duc! Si trofeele se umplu de praf! Castigatorii se uita!
Acum raspunde la urmatoarele:
1 – Spune 3 profesori care te-au ajutat in formarea ta.
2 – Spune 3 prieteni care te-au ajutat in momente dificile.
3 – Gandeste-te la cateva persoane care te-au facut sa te simti special(a).
4 – Spune numele a 5 persoane cu care iti petreci timpul.
Cum merge? Mai bine?
Persoanele care fac diferenta in viata ta nu sunt cele cu cele mai bune rezultate, cu multi bani sau multe premii…
Sunt cele care isi fac griji pentru tine, care au grija de tine si care stau oricum si oricand cu tine.
Gandeste-te o clipa…
Viata este foarte scurta! Tu, pe ce lista esti?
Nu stii?… Lasa-ma sa te ajut…
Nu esti printre cei faimosi !
…pentru cei care la un moment dat se vor uita…cu siguranta !
…dar si pentru PRIETENI !
Opreste-ma !

N.am sa te mint, dar nici n.am sa.mi las ochii sa.mi curga…Nu te bucura atat de mult la vederea ochilor mei…nu mai sunt ei!
Lasa.mi parul sa.mi acopere fata, sa pot trece pe langa tine oricand vreau, sa pot sta in fata ta de fiecare data, iar tu sa nu ma observi.
Lasa.mi zambetul pe buze, sa.l port neincetat cu mine, sa.ti amintesti de mine atunci cand vei pleca..
Opreşte-mă!…Nu mă lăsa să te sărut, caci gura mea sărută fără… “va urma”.
Opreşte-mă!…Nu mă lăsa să te sărut,căci gura mea n-a sărutat decât aşa…cum a vrut ea !
Şi tot aşa va săruta mereu, fiindcă – fatal – nu sărut eu, sărută numai gura mea…
Imposibil de iubit
S-ar putea sa murim impreuna
Intr-un Nord sau un Sud de Pamant ,
Imposibil sa fii pentru mine
Cum si eu imposibila iti sunt.
S-ar putea sa traim alta soarta,
Eu la Vest, tu la Est de Pamant,
Imposibile vesti astepta-vom,
Caci posibile altele sunt.
Dar a fost si-un posibil o data
Nicaieri si oriunde amandoi,
A ajuns imposibil si acesta
Imposibil e totu-ntre noi.
Si-or sa vina sfirsituri de lume
Si-or sa vina”de ce? cum? si cat?”
Va mai plange o inima poate
Eu aici, tu acolo si …atat!
mai stii ?…(2)
mai stii?…
aveam ochii verzi
si-acum ii am,
insa nu pentru tine.
a trecut un an
de cand te.am vazut
de cand ai cantat
de cand mi.ai cerut ochii..
in timpul asta
am tot stat aici
pe marginea lacului
asteptandu-te,
si
vazandu-te
de atatea ori,
trecand pe langa mine.
azi insa,
te.ai oprit o clipa,
m.ai zarit zburand,
mi.ai vazut aripile deschise
si
mi.ai cerut sa cobor.
am ramas un timp asa..
uitandu-ma la tine
si.am coborat.
nu mai esti la fel.
ai in suflet
si in ochi
amprenta timpului
nenorocit,
in care nu ti.a pasat.
ai in maini
si in minte
luna mai
in care ai plecat.
ai in brate
ziua cand te.ai suparat
si cand ai regretat
c.ai plecat
si m.ai uitat.
mai uita-te odata la mine
am ochii verzi
mai vezi ceva in ei?
mai stii…
mai stii ?…(1)
mai stii ?
te.am intalnit din intamplare.
aveai ochii mari…si acum ii ai…
sunt caprui.
la inceput nu m.ai vazut printre statui,
mai stii ?
cantai despre mine…
si,
zambeai cu sufletul.
eram frumoasa,
cu ochii verzi,
intotdeauna cu ochii verzi,
eram ca o floare,
si ma iubeai atat de mult…
in cantecul tau…
iar cand m.ai privit,
n.ai rezistat..
mi.ai cerut ochii,
inima
si sufletul
cantand despre mine.
vedeam in tine
verdele
si marea,
vedeam rasaritul soarelui
si poezia…
mirosul tau nefiresc
imi intrase in oase
facandu.ma sa tremur,
m.ai tinut o vreme in brate,
asa…
tremurand.
ti.am dat doar ochii,
ai ezitat o clipa
mangaindu.i…
parca sa nu.i ranesti,
sa nu.i lasi fara vedere…
iar tu, nu mi.ai dat
decat,
clipele
si cuvintele.
in sufletul tau
n.am vazut neantul,
din clipa aceea
nu mai vedeam nimic
inafara de tine.
dandu.ti ochii
mi.ai orbit si inima
si sufletul…
acum,
nu mai vad sa ma intorc
nu.ti mai recunosc cantul,
nici mirosul
de cand m.ai lasat aici
pe marginea lacului.
stii,
se apropie iarna,
se implineste un an
de atunci
cand m.ai intrebat
despre mine.
mai stii ?…
